Vacanta de vara era marcata, inevitabil, cu un teanc de carti si o cana cu prune, proaspat culese din gradina. Usor coapte, dulci acrisoare, inca rontaicioase.
Iubesc cartile de cand ma stiu. Copil fiind, imi amintesc cum adormeam uneori seara citind pe canapeaua din bucatarie, asteptand sa pregateasca mama masa.
Mi-au placut si imi plac in continuare foarte mult romanele, mai ales cele clasice, de dragoste. Preferatele mele din adolescenta raman, categoric, cele scrise de Balzac. Acum imi plac foarte mult romanele autoarei Agnes Martin-Lugand. Scrise intr-o maniera lejera, deloc pretentioasa, reusesc sa ma acapareze, pur si simplu. Cand apare un nou volum, nu il incep pana nu sunt sigura ca am cateva seri mai linistite, in care sa pot citi pana tarziu in noapte 🙂
Cana cu prune si mirosul unei carti cu foi usor galbui rascolesc in mine, insa, amintiri mult mai profunde. Dorul de adolescenta, de prieteni vechi, de lipsa de griji si de tatal care nu mai este, toate se activeaza puternic vara, cand ma plimb printre pruni, prin gradina socrilor.
Mi-e dor…